Cu cateva ocazii am făcut referire la modul in care, la sfarsitul anilor 1960, Ted Holiday, cautatorul monstrului din Loch Ness, s-a trezit implicat intr-o situatie foarte sinistra; poate chiar una periculoasa. Mai exact, totul s-a petrecut in iunie 1969. Atunci un grup de studenti americani, care se aflau in Marea Britanie de ceva vreme, au ales sa facă o excursie pana la Loch Ness, Scotia.
Cat erau acolo, au dat peste ceva uimitor si la doar o aruncatura de bat de Casa Boleskine a lui Aleister Crowley. Era o tapiserie ciudata, mare. Era infasurata in jurul unei cochilii mari de scoica (melc de mare). Avea o dimensiune de aproximativ 1.2 metri pe 1.50 metri si era impodobita cu imagini cu motive de sarpe si cu o formulare, cuvantare in limba turca, care s-a tradus in sarpe.
Interesant este ca Lacul Van din Turcia are atasata o legenda a monstrului, care dainuie de mult. In plus, tapiteria in sine prezenta imagini cu flori de lotus, care, potrivit traditiei chinezești antice, erau printre alimentele preferate ale legendarilor dragoni din trecut. In plus, in China, florile de lotus erau adesea lasate pe malul lacurilor, ca ofrande pentru dragonii care se ascundeau inauntru.
Pe masura ce Holiday a aprofundat aceasta poveste, el a inceput sa auda zvonuri despre un cult secret in plina ascensiune in zona care se presupune ca era – se presupune, trebuie subliniat – angajata in ritualuri si ceremonii care implicau sacrificii. S-a spus ca misteriosul grup in cauza, credea Holiday, o venera pe Tiamat, o infricosatoare zeita-sarpe babiloniana sau balaur de mare, pe care o venerau si de care se temeau in egala masura – si mai ales din cauza cailor sale ucigase si sangeroase.
S-a imperecheat cu Abzu, zeul apei dulci, pentru a crea o serie de descendenti supranaturali, cu aspect de dragon si sarpe. Apoi au existat temutii Oameni Scorpion, descendentii la fel de hidosi ai lui Tiamat care au fost, dupa cum sugereaza si numele lor, o combinație oribila dintre om si arahide uriase.
Legenda spune ca Abzu a planificat sa-si omoare in secret copiii, dar nu a mai apucat sa faca acest lucru, intrucat acestia s-au ridicat si l-au ucis. La fel, Tiamat a fost in cele din urma sacrificata – de zeul furtunilor, gigantul cu patru ochi cunoscut sub numele de Marduk.
Daca, totusi, s-ar cunoaste caile strămoșilor, s-ar putea totusi apela la puterea si esenta zeitei Tiamat – in ciuda mortii ei – ca mijloc de a atinge puterea, bogatia, influenta si sexul. Astfel de ritualuri aveau insa o natura definitiv faustiana (asa cum au aproape intotdeauna), iar vrajitorul trebuia sa fie cu mare bagare de seama atunci cand convoca forma spirituala a lui Tiamat, ca nu cumva sa se dezlantuiasca forte violente si mortale.
Era foarte posibil, credea Holiday, ca monstrii vazuti la Loch Ness sa fie manifestari ale zeitei Tiamat, intr-o intrupare din ultima zi, si provocate in mod specific sa se manifeste prin cultul mentionat anterior. Cu toate acestea, astazi voi impartasi cu dvs. si mai multe despre subiectul Tiamat, care, in mod colectiv, ofera un calup de informatii interesant.
Ancient History Encyclopedia spune: „In toate versiunile mitului, urmand originalul, Tiamat simbolizeaza intotdeauna fortele haosului, care ameninta ordinea stabilita de zei, iar Marduk (sau Ashur in versiunile asiriene) este eroul care o pastreaza. Ea este descrisa, in perioadele ulterioare, ca un sarpe sau un dragon bazat pe descrieri vagi ale ei in Enuma Elish, dar nu exista nicio iconografie din Mesopotamia antica…
S-a sugerat ca Tiamat este versiunea babiloniana a zeitei mama sumeriene Nammu (de asemenea cunoscuta ca Namma), dar exista diferente semnificative intre cele doua zeitati, in special faptul că Nammu este in mod constant o figura grijulie, in timp ce Tiamat este razbunatoare si furtunoasa”.
New World Encyclopedia adauga: „In primul rand, mitologia babiloniana o caracterizeaza pe Tiamat ca fiind marea sarata, primordiala, al carei haos zbuciumat a furnizat forta generativa pentru primele zeitati vii… Pe langa acest rol cosmogonic, ea a jucat si rolul agresorului cosmic, lovindu-se violent impotriva zeilor mai tineri care si-au pierdut popularitatea.
In acest context, asa cum se spune in Enuma Elish, descrierea ei fizica include o coada, o coapsa, „partile inferioare” (care se misca impreuna), o burta, un uger, coaste, un gat, un cap, un craniu, ochi, nari, o gura și buze. Are intestine, inima, artere si sange.”
Poate ca sunteti sau nu de acord cu mine, dar actiunile specifice cultului, care se petreceau la Loch Ness in 1969 – si practic la pragul Aleister Crowley, Marea Bestie – sunt fascinante. Bine, totul a avut loc cu putin mai mult de jumatate de secol in urma.
Dar, banuiesc ca exista inca o poveste mareata care asteapta sa fie descoperita aici, una care a fost in mare parte trecuta cu vederea sau uitata mai mult de cincizeci de ani. Daca cineva ar putea adauga ceva detaliilor pe care le stim pana acum, as fi foarte interesat sa aflu. Sper ca vor aparea informatii suplimentare care imi vor permite sa ma extind pe acest subiect.
