Un sistem inteligent de intrare este o incuietoare electronica care controleaza accesul la o cladire sau un vehicul fara a utiliza o cheie mecanica traditionala. Termenul de sistem de intrare fara cheie a insemnat initial o incuietoare controlata de o tastatura situata la sau langa usa soferului, care necesita introducerea unui cod numeric predeterminat (sau auto-programat). Astfel de sisteme au acum o tastatura ascunsa activata prin atingere si sunt inca disponibile pe anumite modele Ford si Lincoln.
Termenul de sistem fara cheie la distanta (RKS), numit si intrare fara cheie sau inchidere centralizata la distanta, se refera la o incuietoare care utilizeaza o telecomanda electronica ca o cheie care este activata de un dispozitiv portabil sau automat prin proximitate.
Folosit pe scara larga in automobile, un RKS indeplineste functiile unei chei standard de masina fara contact fizic. Cand se afla la cativa metri de masina, apasarea unui buton de pe telecomanda poate bloca sau debloca usile si poate indeplini alte functii. Un sistem fara cheie de la distanta poate include atat un sistem de intrare fara cheie de la distanta (RKE), care deblocheaza usile, cat si un sistem de aprindere fara cheie de la distanta (RKI), care porneste motorul.
Inceputuri
Una dintre primele introduceri a fost in 1980 la Ford Thunderbird, Mercury Cougar, Lincoln Continental Mark VI si Lincoln Town Car, pe care Ford le-a numit Keyless Entry System (mai tarziu redenumit SecuriCode). Era o tastatura pe usa exterioara a soferului, deasupra manerului usii. Acesta a constat dintr-o tastatura cu cinci butoane care, atunci cand era introdus codul, debloca usa soferului, cu introducerea ulterioara a codului pentru deblocarea tuturor usilor si a portbagajului.
Nissan a oferit aceeasi tehnologie pe Nissan Maxima si Nissan Fairlady incepand cu 1984, utilizand, in esenta, aceeasi abordare ca si Ford, cu adaosul ca se puteau cobori geamurile si deschide trapa optionala din exteriorul vehiculului pe tastatura instalata pe manerul usii, atat pe usa soferului, cat si a pasagerului din fata.
Sistemele fara cheie de la distanta care utilizeaza un transmitator portabil au inceput sa apara pentru prima data pe Renault Fuego de fabricatie franceza in 1982, si ca optiune pe mai multe vehicule American Motors in 1983, inclusiv Alianta Renault. Caracteristica a castigat prima disponibilitate pe scara larga in SUA pe mai multe vehicule General Motors in 1989.
Functii
Telecomenzile fara cheie contin un transmitator radio cu raza scurta de actiune si trebuie sa se afle intr-o anumita raza, de obicei 5-20 de metri fata de masina, pentru a functiona. Cand un buton este apasat, acesta trimite un semnal codat prin unde radio catre o unitate receptor din masina, care incuie sau descuie usa. Cele mai multe RKE opereaza la o frecventa de 315 MHz pentru masinile fabricate in America de Nord si la 433,92 MHz pentru masinile europene, japoneze si asiatice.
Sistemele moderne de la mijlocul anilor 1990 implementeaza criptarea, precum si codurile de intrare rotative pentru a preveni interceptarea si falsificarea semnalului de catre hotii de masini. Sistemele anterioare foloseau infrarosu in loc de semnale radio pentru a debloca vehiculul, cum ar fi sistemele gasite la Mercedes-Benz, BMW si alti producatori.
Sistemul semnaleaza ca fie a blocat, fie a deblocat masina, de obicei printr-o combinatie destul de discreta de lampi intermitente ale vehiculului, un sunet distinctiv, altul decat claxonul, sau o anumita utilizare a claxonului in sine.
O configuratie tipica la masini o reprezinta claxonul sau alt sunet generat de sistemul audio, care trebuie sa sune de doua ori pentru a semnaliza ca masina a fost deblocata si sa se trimita un semnal pentru a indica ca masina a fost incuiata. De exemplu, Toyota, Scion si Lexus folosesc un sistem de sunete pentru a indica ca masina este blocata/deblocata.
In timp ce doua semnale sonore inseamna ca usa soferului este descuiata, patru semnale sonore inseamna ca toate usile sunt deblocate. Un bip lung este pentru portbagaj sau hayon electric. Un bip scurt indica faptul ca masina este blocata si alarma este setata.
Functiile unui sistem de intrare fara cheie de la distanta sunt continute pe o telecomanda sau incorporate in manerul cheii de contact. Butoanele sunt dedicate blocarii sau deblocarii usilor si deschiderii portbagajului sau hayonului. La unele monovolume, usile glisante electrice pot fi deschise/inchise de la distanta. Unele masini vor inchide, de asemenea, toate ferestrele si plafonul (daca sunt deschise) atunci cand se incuie masina de la distanta.
Unele telecomenzi fara cheie au si un buton rosu de panica care activeaza alarma masinii ca o caracteristica standard. In plus, sporind confortul, motoarele unor masini cu sisteme de aprindere fara cheie de la distanta, pot fi pornite prin apasarea unui buton de pe telecomanda (functie utila pe vreme rece), iar capotele decapotabile pot fi ridicate si coborate din exteriorul vehiculului in timp ce acesta este parcat.
La masinile in care eliberarea portbagajului este actionata electronic, deschiderea poate fi declansata printr-un buton de pe telecomanda. In mod conventional, arcurile portbagajului se deschid cu ajutorul lonjeroanelor hidraulice sau a arcurilor de torsiune, iar ulterior trebuie coborate manual. Modelele premium, cum ar fi SUV-urile si break-urile cu hayon, pot avea o asistenta motorizata care poate deschide si inchide hayonul pentru acces usor si operare de la distanta.
Pentru birouri, sau locuinte, sistemul poate fi cuplat si cu sistemul de securitate, ca deschizator de usa de garaj sau cu dispozitive de iluminat activate de la distanta.
Cod rulant
Majoritatea sistemelor fara cheie folosesc o tehnica numita cod de rulare pentru a evita atacurile de reluare, in care comanda deschisa este interceptata pentru a fi folosita de un hot mai tarziu. In codul de rulare, se foloseste un generator de numere pseudoaleatoare pentru a genera o secventa diferita de deblocare care va fi trimisa de fiecare data cand masina este deblocata.
Programare
Telecomanda cu intrare fara cheie emite o frecventa radio cu un cod de identitate digital distinct desemnat. In masura in care „programarea” este un proces tehnic proprietar, acesta este de obicei realizat de producatorul de automobile. In general, procedura este de a pune computerul auto in „modul de programare”.
Acest lucru implica de obicei cuplarea puterii din masina de mai multe ori in timp ce tineti apasat un buton sau o parghie. Poate include, de asemenea, deschiderea usilor sau indepartarea sigurantelor.
Procedura variaza in functie de diferite marci, modele si ani. Odata ajuns in „modul de programare”, unul sau mai multe butoane sunt apasate pentru a trimite codul de identitate digital catre computerul de bord al masinii. Computerul salveaza codul si apoi masina este scoasa din modul de programare.
Pe masura ce fob-urile RKS au devenit mai raspandite in industria auto, a aparut o piata secundara a dispozitivelor neprogramate. Unele site-uri web vand secvente de programare fob-uri pentru modele individuale de masini, precum si kituri de accesorii pentru a activa de la distanta alte dispozitive auto.
La telecomenzile cu intrare fara cheie timpurii (1998-2012), telecomenzile pot fi programate individual de catre utilizator, prin apasarea unui buton de pe telecomanda si pornirea vehiculului. Cu toate acestea, telecomenzile mai noi (2013+) cu acces fara cheie, necesita programare de la distribuitor sau prin intermediul unui computer cu software special. Sistemele de intrare fara cheie cu infrarosu au oferit o capabilitate de programare utilizatorului, desi sistemele de intrare fara cheie cu frecventa radio necesita in cea mai mare parte programarea dealer-ului.
Cheie inteligenta
Unele masini au un sistem de proximitate care se declanseaza daca o cheie cu transponder se afla la o anumita distanta de masina si este uneori numita cheie hands-free sau avansata.
Unul dintre cele mai vechi sisteme a fost gasit pe Chevrolet Corvette din 1993 (numit Sistem de intrare pasiv fara cheie) si in vehiculele Mercedes-Benz din 1998.
Astazi, acest sistem se gaseste in mod obisnuit pe o varietate de vehicule si, desi metoda exacta de functionare difera intre marci si modele, functionarea lor este, in general, similara: un vehicul poate fi deblocat fara ca soferul sa fie nevoie sa apese fizic un buton de pe cheie pentru a incuia sau debloca masina si este, de asemenea, capabil sa porneasca sau sa opreasca contactul fara a fi nevoit sa introduca fizic cheia si sa roteasca contactul. In schimb, vehiculul simte ca aceasta cheie (care poate fi amplasata in buzunarul utilizatorului, poseta etc.) se apropie de vehicul.
O versiune mai simpla a sistemului de cheie inteligenta este dispozitivul de imobilizare a motorului, care implica un sistem de cheie de securitate incorporat in cheile celor mai moderne vehicule. Un mic cip este atasat pe cheia vehiculului sau sub capacul de plastic al cheii. Cand orice cheie este introdusa in contact, contactul este codificat. Cheia isi trimite codul de securitate la contact, care are si el propriul cod de securitate, iar daca aceste coduri de securitate se potrivesc, vehiculul va porni atunci cand cheia este rotita.
Cu toate acestea, daca codurile cheii NU se potrivesc, vehiculul NU va porni cand cheia este rotita. Cateva exemple timpurii ale acestei tehnologii includ sistemul Sentry Key de la Chrysler Corporation sau sistemul PASSKey de la General Motors.
Unele chei de securitate pot fi programate de catre utilizator, desi majoritatea acestor chei trebuie sa fie programate de o reprezentanta sau un lacatus, prin intermediul unui computer. In trecut nu era posibil sa se copieze aceste chei la un magazin de hardware sau un magazin de piese auto, dar in zilele noastre acest lucru este posibil.
